9 luni fara o zi…

Mai sunt 26 de ore….pana de curand calculam in saptamani, apoi in zile…acum in ore. De cateva zile nu mai dorm noaptea din cauza gandurilor care imi zboara prin minte. Cum arata? E intreg si sanatos? (oricate ecografii si verificari faci…tot te gandesti daca "are 5 degete")..O sa ma doara? O sa-mi placa de el? O sa-i placa de mine? O sa ne imprietenim din prima? O sa stiu ce sa fac? (acum mi se pare aproape imposibil…)

Am stabilit data: 27 iulie, ora 8:00. Din cauza unor probleme de sanatate, medicii mi-au spus ca imi recomanda cezariana. Am dezbatut problema nasterii de milioane de ori. Unii sunt de parere ca doctorii recomanda operatia doar pentru ca e mai comod pentru ei si nu iau in calcul ce e mai bine pentru bebe si pentru mama, calea naturala este cea fireasca, bebe si corpul tau stiu cel mai bine cand e momenttul…altii spun ca pentru bebe e mult mai traumatizant sa vina pe lume prin nasterea naturala, ca nu stii ce complicatii pot aparea, ca nu mai avem corpurile mamelor, bunicilor noastre, care (marea majoritate) au nascut natural, fara probleme.

Ma gandesc sa mai aman…ma simt foarte bine cu burtica, nu vreau sa scap de ea si nu mi-e deloc greu sa ma misc. Am tot auzit despre ultima luna ca e cea mai grea si ca vrei sa se termine cat mai repede. Eu cred ca avut una dintre cele mai usoare si placute sarcini care pot exista, pana in utlimul moment. Stiu ca fiecare femeie si sarcina sunt unice, insa, ce va pot spune eu, este ca 9 luni pot trece foarte usor: fara greturi si pofte, fara stari de oboseala excesive, fara kilograme in exces (m-am ingrasat 7,5 kg), cu sport (am facut pilates si inot pana in luna a 7-a), cu calatorii (am mers cu avionul cand eram in 32 de saptamani, cu acordul medicului, bineinteles).

Singurele parti mai neplacute au fost: trezirea voluntara aproape in fiecare dimineata la ora 4:00 (parca eram programata), senzatia de balonare mai ales seara, ziua in care nu m-a mai incaput nicio pereche de pantaloni, cand mi s-a spus ca nu mai am voie sa merg la birou pentru ca bebe ar putea sa vina pe lume mult mai repede decat este programat.
Nu-mi dau seama daca este doar o iluzie optica, sau chiar se intampla ceva datorita transformarilor prin care trece corpul, insa in timpul sarcinii am primit atatea complimente, incat mai aveam putin si concuram la Miss Univers :) …n-ai cum sa nu te simti bine atunci cand ti se spune ca esti frumoasa si radioasa…si nu e vorba doar de sot, mama, sora.

La inceputul sarcinii m-am gandit sa fac un jurnal, pe saptamani, dar zilele treceau….eram prinsa intr-o agitatie continua (pe 28 aprilie, cu 3 luni inainte de venirea lui bebe am lansat www.intrefete.ro, pe care il consider proiectul meu de suflet) asa ca desi as fi vrut sa imortalizez in cuvinte cele 9 luni, nu am reusit sa scriu niciun cuvant. Sa nu ma intelegeti gresit, nu am ignorant faptul ca sunt insarcianta, am mers la timp la toate ecografiile si am facut toate analizele necesare, dar atat…nu pot sa zic ca m-am simtit in vreun fel deosebit, cel putin nu in primele 7-8 luni, nu mi s-a activat sentimentul matern imediat ce am aflat ca sunt insarcinata, nu am inceput sa vorbesc cu bebe nici macar in momentul in care am simtit ca misca.

Ultima luna in care am stat acasa, desi am lucrat in continuare si nu am avut deloc stare sa stau in pat, asa cum mi-au recomandat doctorii, am reusit sa ma linistesc si sa ma pregatesc...in aceasta perioada pot spune ca am constientizat sarcina, am avut parte de dimineti foarte frumoase in care am luat micul dejun cu sotul meu, m-am gandit la bebe, l-am mangaiat prin burtica (de vorbit tot nu mi-a venit sa vorbesc cu el) decat asa cand dadea prea tare din picioare ii spuneam sa se linisteasca, si ca mai are de stat acolo) am avut ocazia sa respir alt aer.

Mai sunt 24 de ore…acum cand stau si ma gandesc in urma, la cele 9 luni, imi dau seama ca as putea sa scriu zeci de pagini…sunt atatea lucruri carora nu le dadeam prea mare importanta atunci cand se intamplau.

Cand veti citi articolul probabil eu am facut deja cunostinta cu bebe Vlad...va fi o intalnire plina de emotie.

1 - 3 luni (1 - 13 saptamani)

Numaratoarea celor 40 de saptamani a inceput din 19 octombrie 2009. Se calculeaza din ultima zi a ciclului menstrual, pe care e bine sa o tii minte pentru ca la fiecare ecografie doctorul te intreaba aceasta data. In ziua aceea avem al doilea meci in cadrul unui concurs de tenis BCR Tenis Partener, la care participam. Cu cateva luni in urma ma apucasem de cursuri de tenis la baza sportiva Voincelu. Mi-au placut la nebunie orele petrecute pe teren, desi trebuia sa ma trezesc la 6 dimineata pentru o ora de tenis, de la 7 la 8, dar dupa job nu mai eram in stare.
Asa…deci pe 19 octombrie, jucam tenis… am luat bataie de la un tip (se joaca pe nivele, nu pe sexe), dar nu m-am descurajat deloc. Primul meci il castigasem, aveam deja o victorie in palmares si nu ma gandeam decat ca o sa continui antrenamentele, ca sa il bat pe tipul asta la urmatorul concurs.

Ei…planurile s-au schimbat putin, desi am facut antrenament dupa ce am aflat ca sunt insarcinata, totusi in jur de 3 luni m-am oprit…am continuat insa cu pilates si apoi si cu inot.
Burtica si-a facut cu greu aparitia..abia la sfarsitul celor 3 luni. Aproape ca mi-am dezamagit colegii si prietenii pentru ca nu am avut deloc greturi, nici pofte, pe care le-ar fi placut sa mi le satisfaca.

Dragele mele colege (Elenu, Georgiana, Monica si Floricelu) mi-au facut cadou cartea "La ce sa te astepti cand esti insarcinata", care m-a ajutat sa inteleg ca nu e nicio problema daca nu am simptomele despre care se spune ca poti sa le ai in aceasta perioada: oboseala, greata, urinari frecvente, indigestie, balonare, pofte sau aversiuni alimentare, constipatie, modificari ale sanilor, neliniste, teama, bucurie, extaz… In carte scrie ca fiecare femeie si fiecare sarcina sunt diferite, asa ca poti resimti toate simptomele deodata sau doar o parte din ele, sau pot aparea si alte simptome mai putin obisnuite.

Va sfatuiesc sa nu va speriati…eu am avut doar modificari ale sanilor, balonare seara si trezirea la 4 dimineata, care insa nu imi afecta energia din timpul zilei.

Mi-a placut foarte mult dedicatia pe care am primit-o de la fete, odata cu cartea, asa ca m-am gandit sa vi-o impartasesc: "Cand ai un copil este ca si cum ai spune: M-am nascut, am gustat din viata si am constatat ca este atat de buna incat merita inmultita"

4 - 6 luni (14 - 27 saptamani)

Cam pe la 4 luni si jumatate spre 5, am simtit primele miscari ale lui bebe. Intr-adevar sunt ca niste fluturasi in burtica, pe care la inceput parca nu prea iti vine sa ii iei in seama…te gandesti ca poate ti-e foame, poate a bolborosit stomacul, poate ti s-a parut. Apoi…se repeta, parca da din aripi …sunt niste miscari rapide-rapide si foarte timide, pe care nu le poti simti decat tu, cel putin acum. Povestesti, toata lumea este fericita pentru tine, incearca sa simta, pun mana pe burtica, si cand tu spui "uite, acum" , "ai simtit?" …nu vezi decat niste ochi mari si buze stranse de concentrare. E prea devreme sa simta si altcineva…

Apoi, cateva zile se poate intampla sa nu mai simti nimic, dar chiar nimic. Nicio fluturare, nicio palpaire, te gandesti ca poate ti s-a parut prima data…nu, nu, sigur a fost ceva ...intri in panica..daca s-a intamplat ceva? Incepi sa citesti site-uri, carti, afli ca e ceva normal…deoarece frecventa miscarilor lui bebe observabile sunt dezordonate. Desi bebe se misca incontinuu, numai unele dintre miscari sunt suficient de puternice ca sa poata fi simtite.

7 - 9 luni (28 - 40 de saptamani)

De la 7 luni pot spune ca am inceput sa arat si eu ca o femeie insarcinata, adica cu o minge in fata. Chiar dinainte a trebuit sa renunt la dormitul pe burta, care imi place cel mai mult, insa mi-am luat o perna lunga de dormit, speciala pentru gravide, care mi-a fost de mare folos pentru un somn odihnitor. Eu am luat-o de la Mothercare, se poate comanda si online.

In ultimul trimestru nu am fost cuminte deloc…am continuat sa fac sport inclusiv in luna a 7-a, am calatorit in Italia (am avut o vacanta de vis in Toscana) si in Germania la sora mea, care a nascut cu cateva luni inaintea mea, un baietel de toata frumusetea. Acolo am avut ocazia sa imi fac pregatirea: schimbat pampers, alaptat cu biberonul, linistit de colici, plimbat cu caruciorul.
A fost cea mai frumoasa perioada a sarcinii, mai ales ca era evident ca sunt insarcinata. Sa va spun ce reactii starneam pe unde mergeam:

• La piata - am primit cadouri: branza untoasa fooarte buna, gem de zmeura, mustar :)…nu am poftit, nu le-am cerut, era placerea unui domn din piata caruia ii placea sa imi ofere cadouri de fiecare data cand cumparam ceva de la el. A treia oara cand am fost la piata imi era si rusine sa mai trec pe la taraba aceea, la gandul ca iar o sa-mi mai dea ceva :)
• Pe strada - oamenii iti zambesc, copiii intorc capul dupa tine. O fetita de cativa ani a vrut neaparat sa puna mana pe burtica mea pentru ca era curioasa cum de poate sta un bebe acolo…era foarte emotionata.
• La Job - primeam dulciuri, sau orice mi-as fi dorit (insa , dupa cum va spuneam nu mi-am chinuit colegii mai deloc), iar Monica, cred ca se bucura mai tare decat mine, pentru ca beneficia de pe urma mea. Nu era zi in care sa nu ma intrebe cineva: "Pana cand mai lucrezi?" Eu intentionam sa stau cat pot de mult…nu stiam ce pierd :) La insistentele doctorului a trebuit sa incetez sa mai merg la birou cam cu o luna si jumatate inainte de… "livrare"
• In magazine - vanzatoarele isi dadeau cu parerea daca e baiat sau fata, imi puneau mana pe burtica, unele chiar fara sa ma intrebe, (nu m-am suparat niciodata, desi te simti un pic ciudat), se mirau cand le spuneam in ce luna sunt si ma felicitau ca nu m-am ingrasat (in afara de burta).

E ultima zi a sarcinii, am sunat la spital in speranta ca poate o sa-mi spuna ca se amana operatia din diferite motive….insa nu a fost asa. Maine (27 iulie) la 7 dimineata, trebuie sa ma prezint la biroul de internari, sa ma instalez in camera, la 8 incep pregatirile si in maxim 2 ore ar trebui sa fie totul gata, sa apara pe lume Vladut.

Prefer sa scriu, ca sa uit de emotii, de aceea a iesit un articol atat de lung..l-am inceput pe la 6 dimineata.

Despre haine. Sunteti pe un site dedicat femeilor, sunt convinsa ca va intereseaza problemele cu care se confrunta gravidutele atunci cand vine vorba sa fie stylish. Ce pot sa va spun este ca nu am apelat la celebra salopeta a gravidei. Mie nu imi place…nu zic ca ar trebui interzisa, insa nu mi se pare ca scoate in evidenta ceva frumos.

Daca preferi pantalonii, aici nu prea mai ai cum sa trisezi…exista insa jeans cu banda care sustine burtica, pe care ii poti combina cu o bluza tunica, sau cu o camasa mai larga. Inloc de jeans mai poti purta colanti, salvari, sau pantaloni cu elastic, cum sunt cei de mai jos de la Promod. Trebuie sa ai grija insa ca bluza sa nu fie nici prea lunga nici prea scurta.

Mai sunt de asemenea rochitele gogosar sau trapez, scurte, pe care le-am gasit la Promod , Mango, Depot 96, Zara. Si acestea pot fi purtate cu jeans sau colanti, atunci cand este mai frig.

• Rochie Depot 96

  by Depot 96

  Pret: 169 ron

• Rochie imprimeu floral Mango

  by Mango

  Pret: 269 ron

• Rochie de vara

  by Vero Moda

  Pret: 150 ron

Foto Galerie articol: Ciprian Strugariu