Cum trebuie sa tii predici copilului

Parintii au o adevarata pasiune pentru predici: folosesc cuvinte multe, fraze intortocheate, repeta de mai multe ori acelasi lucru.

Trebuie sa stii ca prescolarul de 3-4 ani, desi vorbeste bine si intelege o multime de lucruri, nu stapaneste toate semnificatiile limbajului si, in nici un caz, nivelul abstract al acestuia.

Pentru el, cuvintele sunt "lipite" de lucruri: asa cum mama are grija de el si cum un mar este rosu, tot astfel, si numele lui este o calitate indispensabila (acest fruct nu se poate numi altfel decat mar).

Continuturile exprimarilor verbale ale copilului tau sunt concrete si la obiect. Asadar, cel putin doua treimi din predicile pe care i le faci tu, ca parinte, daca nu mai mult, se risipesc in van, in explicatii inutile. Trebuie sa inveti sa comunici cu copilul tau, mai ales cand esti nervoasa. Invata sa constientizezi ca subintelesurile nu au acces la copil, nici structurile lungi si complicate.

Mesajul pe care i-l transmiti copilului, asa cum este el receptat este urmatorul : "Tu nu esti capabil sa intelegi lucrurile, asa ca trebuie sa-ti explic. Tu trebuie sa asculti la tot ce iti spun". Sunt sigura ca ai folosit si tu aceste cuvinte, macar o data; ca asa stau lucrurile o demonstreaza si cercetarile.

Daca iti auzi copilul in parc sau la locul de joaca ca il ameninta furios pe un altul ("O sa te bat, O sa te impusc…O sa… O sa… O sa-ti explic eu tie !", trebuie sa iei masuri si sa iti dai sema de unde stie sa foloseasca asemenea cuvinte si daca nu cumva, chiar tu l-ai amenintat asa.

Atunci cand incerci sa-i spui copilului "ce este bine" si "ce este rau", alege-ti un moment potrivit. A cere pe nepusa masa copilului sa lase ceea ce face pentru a asculta comanda ta sau a tatalui determina reactii negative din partea lui.

Nimanui nu-i face placere daca se procedeaza astfel cu el, pentru ca i se da sentimentul ca este privit si manipulat ca un lucru, si nu ca o fiinta.

Atunci cand doresti ca cel mic sa faca un anumit lucru, este bine sa-i spui cu putin timp inainte ("In zece minute te chem la masa !"). Astfel, copilul este avertizat, va avea timp sa refuze ori sa bombane, isi va manifesta intr-un fel sau altul independenta. In final, el va trebui sa asculte si sa faca ceea ce i s-a spus, stie aceasta foarte clar (asta in cazul in care tu esti prima care respecta aceasta regula si nu cedezi la "smiorcaielile" lui.

In felul acesta, dispare sentimentul de manipulare (pe care copiii il simt foarte bine), de ignorare a lui ca persoana, ceea ce duce in timp la diminuarea respectului de sine, precum si la achizitionarea unei conduite de ignorare a altor persoane, conform modelului oferit de parinti.