Istanbul - o punte intre culturi

Atunci cand am hotarat ca vom pleca la Istanbul in vacanta nu m-am asteptat la ceva anume. In general, incerc sa ma feresc de clisee, insa ca tot turistul constiincios, mi-am facut temele inainte. Wikitravel, Lonely planet, Descopera Travel, plus sursele adiacente de incredere - marturiile prietenilor sau cele ale prietenilor prietenilor.

Toate pareau sa promita o vacanta interesanta, o multime de obiective turistice de bifat, si mai ales, crème de la crème, Marele Bazar si Bazarul de Mirodenii. Stiti voi la ce ma refer: haine interesante la un pret accesibil, mirodenii, condimente, ceaiuri, halva si baclavale.

Prima idee buna pe care am avut-o vizavi de aceasta vacanta este sa ne gasim un hotel in zona turistica centrala a Istanbulului, mai exact in zona Sultan Ahmet. De acolo, poti sa mergi la pas in intampinarea celor mai ravnite obiective turistice: Moscheea Albastra, Aya Sofia, cunoscuta si sub denumirea de Hagia Sofia, Palatul Topkapi si Cisterna Basilica. Un turist zelos si entuziast sau unul grabit le-ar putea vizita pe toate intr-o singura zi, insa trebuie sa recunosc ca aceste lacasuri culturale merita mai multa atentie si consideratie.

Moscheea Albastra

In ziua in care planuiesti sa vizitezi Moscheea Albastra, te sfatuiesc sa te imbraci mai cu "spor". Femeile trebuie sa aiba picioarele si umerii acoperiti, iar barbatii sa poarte tricou si pantaloni lungi. Pentru cei care nu s-au pus la punct dinainte cu regulile de vizitare a unei moschei, exista un domn care imparte niste cearceafuri turistilor, si credeti-ma, nimeni nu ii scapa privirii vigilente.

Pentru ca nu ai voie sa intri incaltat, la intrare vei gasi niste pungi in care poti sa iti depozitezi pantofii. Mai departe, nu iti ramane decat sa iti scufunzi picioarele in covoarele persane groase care acopera pardoseala moscheii. De fapt, putini sunt cei care se uita in jos, privirile tuturor sunt atrase de cupolele albastre si de vitraliile indepartate si colorate prin care se filtreaza lumina. Accesul turistilor se face doar in intervalul unui culoar, destul de generos, de altfel.

Daca vei reusi sa iti iei un moment ochii de pe perete, poate vei observa sau mai degraba, auzi zumzetul din moschee. Voci, blitzuri, iar in mijlocul lor, indreptati cu fata spre est, barbati musulmani care se roaga. Ma intreb cum reusesc in toata agitatia asta? In spatele culoarului turistic exista niste paravane, iar in spatele lor, ascuns de privirile curiosilor, este locul femeilor pentru rugaciune.

O coincidenta interesanta a facut sa asist la o lectie improvizata de istorie a Romaniei povestita de un turc, care parea sa fi chiulit serios de la scoala. In spatele cordonului care marca culoarul turistilor, un turc zambaret, intre doua varste, intra in discutie cu romanii de prin jur, facand caz de cetatenia sa dubla si de faptul ca se pregatea sa plece "in tara".
Probabil ca dorul si gandul la a doua lui tara l-a facut mai nostalgic, pentru ca nu a durat mult pana sa se scufunde in niste lungi divagatii asupra istoriei romanilor si mai exact, despre cum toata tara noastra este "pamant turcesc", ca sa citez persoanjul. Afirmatiile lui nu faceau decat sa smulga niste zambete si un "e, hai", iar romanii, plictisiti, mergeau mai departe, lasandu-l repetent pe turc.

Accesul turistilor in moschee este gratuit, insa nu este permis in timpul slujbelor religioase, iar atunci ii gasesti pe turisti stand pe treptele din curtea interioara a moscheii, fotografiind sau pur si simplu observand lumea din jur.

Aya Sofia

Plecand din moschee, treci printr-un parculet verde care face legatura cu biserica - moschee devenita intre timp muzeu, Aya Sofia. Poti sa te opresti pe o bancuta la umbra pentru a face un popas sau pentru a savura un porumb fiert, o prezenta nelipsita la fiecare colt de strada in Istanbul.

Am traversat parcul si am pornit catre Aya Sofia (in turceste) sau Hagia Sofia, cum mai este intalnita in ghidurile turistice. Ampla constructie a bazilicii crestine, la origine, a inceput in secolul VI, insa trecerea anilor avea sa ii schimbe, o idee, soarta si intrebuintarea. Dupa cucerirea Constantinopolului, bazilica a devenit moschee, insa anumite elemente crestine au fost pastrate.

Melanjul si coexistenta valorilor ce reprezinta doua culturi religioase diferite au facut posibil ca, in prezent, sa poti vizita un muzeu care a fost mai bine de 500 de ani moschee turceasca, ornat din loc in loc cu elemente crestine: Fecioara Maria cu pruncul, Isus sau imaginile arhanghelilor Mihail si Gavril.

Incontestabil, aceasta coabitare pasnica si stranie, in acelasi timp, a doua religii, mi-au creat o stare de confort incredibil de placuta, pentru ca putine lucruri ma emtioneaza atat de tare precum convietuirea la comun, in pace si tihna, a doua culturi diferite. Intr-o lume ideala, acest lucru ar trebui sa fie posibil, nu-i asa?

Palatul Topkapi

Am amanat vizitarea Palatului Topkapi pentru o alta zi si bine am facut, pentru ca domeniul destul de vast pe care se intinde acesta necesita ceva timp pentru a-l "purica" asa cum se cuvine.
Palatul Topkapi este locul unde sultanii otomani isi desfasurau intreaga activitate, prin urmare, acesta trebuia sa corespunda exact necesitatilor lor.

Rezultatul? Gradini frumoase, curti interioare splendide, arhitectura grandioasa care zugraveste exact atmosfera de la curte, o superba vedere asupra Bosforului si… a, da sa nu uitam de celebrul tron de aur si de colectia de bijuterii splendide, a caror valoare nici macar nu ne-o putem imagina.

Merita sa stai la cozile care se alcatuiesc civilizat pentru a arunca o privire fugara obiectelor de arta batute cu pietre pretioase, elementelor care faceau parte din tinuta standard a oricarui sultan cu stare sau asupra darurilor de seama primite de la alte curti inalte ale Europei acelor vremuri.

Partea buna este ca dupa atatea plimbari, te poti aseza linistit pe iarba din gradinile cochete aflate in fata palatului. Nu te va certa nimeni, pentru ca acolo ai voie sa calci pe iarba si chiar sa te intinzi pe ea, la umbra unui copac (nu neaparat in floare).

Am trecut in revista doar cateva dintre principalele locatii din centrul Istanbului care atrag turistii ca ursul la miere. Si pe buna drepate! O prelungire a acestei liste ar insemna si prelungirea acestui articol, prin urmare, se lasa cu risc de plictiseala.

Baz-art sau arta bazarelor

Sa trecem, asadar, la partea mai umana sau mai materiala, daca vreti, a Istanbulului. Bineinteles, vorbim de bazarele lor.
Prima informatie cu care trebuie sa va inarmati inainte de a intra intr-un bazar: turcii sunt foarte buni comercianti. Isi striga marfa, te ispitesc, iti ies in cale si te imbina cu mostre din produsele lor, si da, le place sa negocieze.

Daca ai pus ochii pe ceva, si mai ales, daca cumperi mai multe produse de la acelasi comerciant, negociaza. Nu trebuie sa iti fie rusine, lor le face placere. Si mai ales, daca nu negociezi, o sa le rapesti placerea de a se targui si exista riscul sa isi piarda din antrenament. Si noi nu vrem asta, nu?

Citeste continuarea de maine pentru a afla ce limbi straine trebuie sa cunosti in Istanbul, cat costa o bere, cum este Marele Bazar si ce gasesti in Bazarul cu mirodenii, care este salariul mediu in Turcia si, mai ales, ce arome persista in bucataria turceasca.

Foto: eu.yildiz.edu, Georgiana Fefea