Dand dovada de o monotonie vecina cu cea a pendulei bunicii, iata ca si in acest an se apropie Craciunul. La fel ca anul trecut se aprind becuri prin oras, la fel ca acum doi ani, magazinele incep sa se umple de reduceri si, la fel ca intotdeauna, lumea se inghesuie sa puna mana pe cele mai frumoase, originale, ieftine si aducatoare de bucurii cadouri.

Margarina a ramas inca un subiect controversat in lumea nutritionistilor, desi multe lucruri s-au schimbat de cand acest produs a fost adus pentru prima data in casele si pe masa consumatorilor. Unul dintre acestea – si fara indoiala, cel ami important – este chiar procesul de fabricare al acestui produs.

Programul meu de lucru e cam asa: trezirea de dimineata. Mic dejun (obligatoriu). Plecat la serviciu. Muncit pana la pranz. Mancat de pranz. Ars un pic gazul. Muncit din nou. Plecat acasa. Facut mancare pentru a doua zi. Petrecut ceva timp liber. Culcat. Undeva intre “ars un pic gazul” si “muncit din nou” ma gandesc “Hmm, ce-as putea sa mananc maine”.

Uitandu-ma in trecut peste seria de articole publicate pe acest site mi-am dat seama ca pastele sunt absente. Acest fapt m-a intrigat un pic, mai ales ca pastele reprezinta unul dintre alimentele mele preferate si incerc sa le consum cel putin odata pe saptamana in diverse combinatii. Dintre toate combinatiile incercate de mine m-am oprit la “penne alla vodka”, adica penne cu vodca. Recunosc ca am fost un pic intrigat la inceput de combinatie, dar am descoperit ulterior ca este o reteta foarte populara prin Statele Unite si Italia.

Gata doamnelor, e vremea sa va relaxati, sa agatati dietele in cui si sa nu va faceti griji legate de cum veti arata la plaja. Toata lumea sa faca loc, prietenul nostru porcul revine puternic! Iata o reteta pusa la cale cu un amic in timp ce mergeam hamesiti spre un restaurant. Pregatiti-va pentru cuvinte “interzise” cum ar fi “unt” (bleah!), “muschi de porc” (yuck!), “smantana lichida” (Dumnezeule, nu!!!), adunate intr-o combinatie excitanta pentru papilele voastre. Odiosul preparat l-am asortat cu legume la abur - o concesie facuta celor ce transpira numarand calorii.

Eh, si iata ca s-a umplut piata de legume. A venit acea vreme a anului cand tot romanul incinge gratarul, cefele (de porc) si micii sfaraie pe jar, berile galgaie si peste toata Romania se asterne un plafon compact de fum aromat.

Dragi cititoare, iata un alt episod din serialul de succes “sa gatim cu ce-avem prin camara cand, abia venite de la sala, murim de foame”.

Nu stiu cum este la voi, insa la mine dupa Paste nimeni nu mai vrea sa auda de oua fierte. Cu toate acestea, cum mamele si bunicile s-au intrecut in vopsit, ouale fierte troneaza colorate in fiecare frigider. Asa ca m-am gandit sa caut ce poti face cu acestea si dupa ce a trecut Pastele.

Sunt sigura ca sunt multe persoane vegetariene pe lumea aceasta care nu prea mai au idei legate de ce sa-si ia cu ei la birou. Cu toate acestea, articolul de fata se adreseaza atat lor, cat si celor care vor sa devina vegetarieni sau pur si simplu doresc un pranz lejer.

Stau cateodata printr-una dintre cantinele Dimitrie Pompei-ului si ma intreb “Ce caut eu aici? De ce nu am mancarea mea adusa de acasa?”. Este una din acele intrebari “existentiale” care iti vin in cap numai cand vezi “oferta” cantinelor din zona.

Dragi cititoare, stiu ca inceputul asta de luna va este dedicat voua.

Ca sa repunem pilaful pe firmamentul dejunurilor noastre m-am gandit ca un pilaf cu praz si naut e mancarea ideala pentru persoanele aflate intr-o dieta eterna sau care stramba din nas la orice inseamna carne si grasime de orice fel. Este hranitor, este usurel, este aromat, ESTE BUN!

Dr. Oetker readuce sarlota in contemporan, alaturi de cele mai frumoase amintiri din copilarie.

Reteta este rapida si usor de preparat. Poate fi un pranz usor si gustos, cand este servita alaturi de o salata si un pahar de vin rosu sec.

Cel mai bun mic dejun e ala de weekend. Sari din pat, afara e soare, copacilor a inceput sa le dea frunza (wishful thinking!) si te simti ca si cum ai cuceri lumea. Mergi incet sa nu iti deranjezi partenera de viata si incepi sa te scarpini in cap intrebandu-te… oare cu ce sa ma dau mare la micul dejun?

Sa nu va sperie denumirea, nu este vorba despre un pui cu pene rosii sau cu convingeri politice de stanga. Este doar un pui obisnuit, gatit in sos de soia, capatand astfel la exterior o culoare rosie-bruna, interesanta si atragatoare. Reteta este chinezeasca, foarte populara in provincia Canton, renumita pentru bucataria sa diversa si complexa.

De cate ori n-ati vrut sa mancati ceva… pur si simplu bun? De cate ori nu ati stat sa va intrebati… “ce-as putea sa mananc eu sa fie… bun? Sa pot sa ma asez la serial cu o farfurie maaare plina de acel… ceva?”. Ei bine, am venit sa va dau o solutie…

Iata un preparat rapid si extrem de simplu, potrivit pentru zilele in care esti obosita si nu ai chef sa petreci prea mult timp in bucatarie. Reteta propusa de mine este o adaptare, atat ca ingrediente, cat si ca prezentare a celebrelor “tapa” (la plural “tapas”), care fac deliciul barurilor si restaurantelor din Spania.