Creierul uman, intre mit si realitate

Creierul, de departe cel mai complex organ al corpului, reprezinta unul dintre domeniile de cercetare ofertante pentru savantii zilelor noastre. Cu toate acestea, mintea umana - concentrata in cele aproape 1,5 kg aflate "intre urechi" - continua sa fascineze, asemeni unui mister inca insuficient deslusit.

Iata cateva dintre miturile care, uneori lipsite de orice fundament stiintific, au reusit sa ramana in memoria colectiva:

• Folosim doar 10% din capacitatea creierului

Lansata in anii `70, ipoteza conform careia oamenii reusesc sa utilizeze doar 10% din capacitatea creierului a fost rapid adoptata de societate in speranta ca o cale spre celelalte 90 de procente va fi gasita cat de curand.

Insa, anii care au urmat - favorabili descoperirilor tehnologice - au reusit sa demonteze acest mit.

Cu ajutorul encefalogramei, savantii au reusit sa demonstreze ca pana si operatiunile rudimentare, cum ar fi inclestarea pumnului, necesita mai mult de 10% din capacitatea cerebrala. "Sunt foarte putine parti ale creierului care nu pot fi activate de ceva anume", a declarat profesorul Sophie Scott de la Institutul de Stiinta Cognitiva din cadrul University College, Londra.

• Impartirea "sarcinilor" intre cele doua emisfere

Desi din punct de vedere anatomic, creierul este format din doua emisfere (stanga si dreapta), ideea de "diviziune a muncii" intre acestea este complet gresita. Cu toate ca cele doua au o serie de responsabilitati distincte, schematizarea minimala a emisferelor (stanga - leaganul ratiunii si al logicii, iar dreapta - sursa intuitiei si a creativitatii) simplifica intr-un mod eronat realitatea. Acest mit, intretinut constant de popularele manuale de autodezvoltare, sustine ideea ca exploatarea majora a celor doua emisfere ne poate oferi un echilibru demn de autosuficienta.

Cu toate acestea, in ciuda faptului ca oamenii gandesc in mod propriu si au aptitudini diverse, o astfel de distinctie nu se produce din cauza accesarii in proportii diferite a celor doua emisfere. Oamenii de stiinta au demonstrat ca procesul de gandire e rezultatul concentrat al celor doua parti ale creierului care, asa cum reaminteste profesorul Scott, "sunt complementare".

• Luna plina declanseaza un comportament anormal

Luna plina reprezinta unul dintre putinele elemente asociate supranaturalului si regasite in folclorul fiecarei natiuni. Lunii pline ii sunt atribuite o serie de fenomene paranormale si creaturi mitologice (precum varcolacii), dar si termeni ce descriu o stare de dezechilibru psihic ("lunatic") .

Mai mult, in contemporaneitate, este indelung dezbatuta teoria potrivit careia luna plina ar genera modificari comportamentale si ar spori actiunile antisociale sau violente.

In argumentarea acestei idei vin afirmatii ale angajatilor politiei sau ai spitalelor, cei care confirma o inmultire suspecta a cazurilor cu care se confrunta in perioada lunii pline.

Oamenii de stiinta raman, insa, sceptici. Niciun studiu stiintific nu a reusit sa demonstreze o corelatie intre aceasta faza a lunii si comportamentul uman, iar declaratiile celor din politie si sistemul sanitar reprezinta efectul unei idei impamantenite in subconstient, sustine cercetatorul Eric Chudler.

"Oamenii au tendinta de a observa atunci cand este luna plina pe cer, mai mult decat atunci cand e cazul unei "modeste" jumatati de luna sau al unui sfert" a declarat omul de stiinta.

• Compozitiile lui Mozart te fac mai inteligent

In anii `90, o teorie optimista sustinea ca muzica lui Mozart ar putea avea un efect benefic asupra gradului de inteligenta al copiilor, accelerand dezvoltarea creierului.

Fenomenul, denumit ulterior "efectul Mozart", a capatat o dimensiune savanta in 1993, anul in care o publicatie stiintifica a sustinut rezultatele unei astfel de "terapii". Cercetarile au continuat in cadrul Universitatii din California, unde studentii au fost supusi unui experiment care a demonstrat ca muzica lui Mozart are un efect benefic asupra intelectului, in comparatie cu muzica ambientala sau linistea deplina.

In scurt timp, descoperirea a fost exploatata comercial, o serie de companii punand in vanzare albume muzicale dedicate "efectului Mozart". Ulterior, mitul a fost spulberat atunci cand cercetatorii au concluzionat ca efectele terapiei prin muzica lui Mozart au o durata limitata de doar 15 minute.

Cu toate acestea, acest mit este unul dintre putinele in spatele carora exista un sambure de adevar: desi pentru o perioada restransa, ascultarea unei compozitii stimulative (nu neaparat Mozart, desigur) poate imbunatatii activitatea celebrala, facandu-ne, pentru scurt timp, putin mai "destepti".

Sursa: BBC