Aristotel a spus-o deja: „Toti ne enervam, e normal. Dar sa te enervez pe persoana potrivita, la momentul potrivit si la gradul potrivit, asta este greu!” Gestionarea furiei este o abilitate foarte importanta pentru ca copiii sa invete sa aiba o viata implinita si cu cat o fac mai repede, cu atat mai bine.
Ce sunt emotiile?
Emotiile sunt reactii ale corpului nostru la un stimul care ne ofera informatii foarte valoroase.
Sunt automate, inevitabile, inconstiente si primitive. Adica, nu pot spune unei persoane „nu fi suparat”. Nu se poate abtine. Ceea ce poti face este sa alegi ce sa faci cu aceasta furie. Adica, cum sa o gestionezi, cum sa auto-reglezi furia. Auto-reglarea inseamna reglarea cu succes a impulsurilor, emotiilor, atentiei si comportamentului pentru a atinge un scop.
Copii: cum sa-i invatati valoarea respectului
Exista 6 emotii de baza. O modalitate usoara de a le aminti este cu acronimul MATIAS:
- Frica
- Fericire
- Tristete
- Manie sau suparare
- Asco
- Surprinde
Desi la prima vedere poate parea ca unele dintre aceste emotii sunt negative, altele neutre si unele pozitive, toate sunt pozitive!
Daca credem ca obiectivul unei emotii este sa ne furnizeze informatii si sa ne alerteze, dezgustul ne face sa stim ca un aliment, de exemplu, este rau si nu trebuie sa mancam in continuare. Datorita fricii, nu stam pe marginea unei ferestre.
Nu trebuie sa-i spui copilului sa nu planga.
Dar, fii atent: atunci cand emotiile ne pot rani sau pot dura in timp (traind in frica), atunci devin toxice.
Ceva interesant de explicat copiilor – in special celor care sunt foarte impulsivi – este ca emotia vine mai intai si apoi actiunea.
Adica, un copil se infurie (emotie) si loveste un coleg de clasa sau un frate (actiune). Pentru multi copii, acea combinatie are loc simultan: ma enervez si te lovesc, apoi imi dau seama ce am facut.
Cum sa distrezi copiii? Lasa-i sa se plictiseasca! Este mai productiv
Ce se intampla este ca creierul emotional sau limbic raspunde mai rapid, cu raspunsuri impulsive care nu sunt analizate de partea cea mai rationala a creierului, care este neocortexul.
Ceea ce trebuie sa-i invat este ca de la emotie la actiune exista un timp, care va fi la fel de scurt sau la fel de lung in functie de constiinta de sine a fiecarui copil. Adica, daca ii invat pe copii sa-si recunoasca emotiile, ei au timp sa se autoregleze inainte sa se produca actiunea negativa (inainte de a se produce reactia termica).
De exemplu, un baiat se enerveaza, stie ca este suparat pentru ca ii simt obrajii fierbinti sau strange pumnii. In acel moment, poti sa te opresti si sa te hotarasti sa bei apa sau sa iei putina forta pentru a elibera tensiunea sau mania, sau lasi emotia sa continue sa se dezvolte si sa se termine intr-o lupta. Adica, constientizarea de sine ne ofera timp sa facem ceva cu acea furie (calmam), iar acel calm ne permite un raspuns mai rational sau controlat.
De ce facem sau spunem lucruri cand suntem suparati si apoi regretam? Amigdala este o structura in forma de migdale care este activata de furie sau frica. Odata activata, intram intr-un fel de rapire emotionala, care nu este nici mai mult, nici mai putin decat un debordare de emotii. Pur si simplu, am devenit King Kong.
Este foarte greu sa gandesti sau sa iei decizii in acea stare. Acum, amigdala, odata activata, are nevoie de timp pentru a cobori.
Cinci conversatii dificile pe care ar trebui sa le ai cu copiii tai inainte de a implini 12 ani
Cand un copil are o criza de furie sau este foarte suparat, foarte frustrat sau speriat, trebuie mai intai sa-l linistim si sa-l hranim. Creierul tau nu poate gandi clar pana nu este calm. Se afla intr-o rapire emotionala. Este King Kong. Odata ce s-a calmat, abia atunci putem rationa si invata din cele intamplate.
Borcanul emotiilor
O activitate buna de facut cu copiii mici este borcanul pentru emotii. Aceasta activitate trebuie desfasurata sub stricta supraveghere a unui adult, deoarece vom folosi sclipici, care poate fi periculos daca este inhalat de copii. Ii vom ajuta sa inteleaga cum sunt gestionate emotiile.
Utilizati un borcan de sticla gol, fara etichete. Se toarna apa, aproape pana sus. Adaugati o bucata mare de sclipici sau lipici cu sclipici. Acoperiti borcanul si agitati-l pentru a amesteca sclipiciul.
Ideea este ca copiii sa-si imagineze ca sclipiciul reprezinta emotiile lor. Ele pot fi emotii de furie, furie, frustrare sau anxietate.
Mai intai vine emotia si apoi vine actiunea
Cand sclipiciul este amestecat, este dificil sa vezi clar prin borcan; Acelasi lucru se intampla si cu emotiile. Dar, daca coboram borcanul, lasam sa stea si lasam sclipiciul sa se aseze, vom vedea mai clar interiorul borcanului. Adica, atunci cand ne calmam, putem vedea lucrurile mai clar, gandim mai bine si luam decizii mai bune. Trebuie sa-i invatam pe copii sa-si recunoasca emotiile si sa le autoregleze.
Faceti multe fotografii copiilor? In acest fel, puteti influenta dezvoltarea lor
Primul lucru pe care ar trebui sa-l faci este sa recunosti emotia. Ii putem intreba ce simt cand se enerveaza si unde simt. De exemplu, atunci cand sunt suparati, unii simt caldura in obraji, strangere in piept, altii transpira etc.
Odata ce pot recunoaste furia, trebuie sa lucram la autoreglare. Adica cum ne descurcam.
Va propun cateva idei pe care le puteti impartasi cu ei:
- Respirati adanc (fara indoiala, o propunere excelenta pentru a va calma rapid).
- Numara incet.
- Iesi la plimbare: important este sa ne putem detasa de situatie pentru a putea sa ne linistim si sa gandim mai bine.
- Bea apa.
- Incercati sa-i ajutati sa identifice emotia: „Hopa, ma enervez”. Aceasta conversatie interna slabeste deturnarea emotionala si le permite sa aleaga un raspuns mai rational.
- Gaseste o modalitate sanatoasa de a te elibera (nu sa dai cu pumnii in usa, de exemplu), ci sa alergi, sa dai cu piciorul intr-o minge in gradina etc.
- Ajutati-i sa recadreze situatia. Sa nu uitam ca multe dintre lucrurile pe care le simtim se intampla din cauza interpretarii subiective pe care o dam situatiilor mai degraba decat a intentiilor celuilalt.
Ca adulti, validarea emotiilor copiilor este cruciala. S-ar putea sa nu fim de acord cu emotiile pe care le simt uneori, dar acesta nu este un motiv pentru a descalifica acea emotie. Ceea ce putem face este sa ne aratam empatia: „Inteleg ca Juan te-a lovit la pauza si ca trebuie sa fii foarte suparat. Spune-mi ce s-a intamplat”. Acest tip de interactiune il face pe copil sa se simta inteles.
Cand un copil are o criza de furie sau este foarte suparat, foarte frustrat sau speriat, trebuie mai intai sa-l linistim si sa-l hranim.
O lectie importanta pe care trebuie sa o predam este ca au tot dreptul din lume sa fie suparati, dar asta nu le da dreptul sa trateze oamenii rau. Este foarte important sa clarificam ceea ce nu este permis acasa sau in clasa: insultarea, lipsa de respect, lovirea unui coleg, spargerea lucrurilor etc.
Ce sa faci cand un copil se infurie si se infurie?
Primul lucru este sa-l ajuti sa se calmeze prin oricare dintre optiunile pe care ti le-am impartasit mai sus. Odata ce s-a calmat, ar trebui sa vorbim cu el pentru a incerca sa vedem ce i-a declansat furia si sa invatam din situatie, astfel incat sa poata face fata intr-un mod diferit daca o situatie similara s-ar intampla din nou.
Mai degraba decat pedeapsa, care este exterioara, impusa de adult si este arbitrara, ceea ce ne-ar putea ajuta este sa lucram cu consecinte. In loc sa-i spui unui copil: „Tu l-ai platit pe fratele tau?” Du-te in camera si nu iesi pana nu iti spun eu”, ceea ce genereaza mai multa furie, frustrare si furie, putem spune: „L-ai lovit pe fratele tau, si stiu cat de mult iti place sa te joci cu el. Ar fi pacat daca nu ar vrea sa se joace cu tine acum.”
Cum sa castigi autoritate in fata copiilor tai si sa stabilesti limite fara a fi autoritar
Rocio Navarro Macias
Aici consecinta reiese din actiunile lor, ea deriva din comportamentul lor. Diferenta poate fi subtila, dar este ceea ce te va face sa vrei sa-ti imbunatatesti singur comportamentul.
Unii copii se vor enerva doar din cand in cand, dar altii se pot enerva de fiecare data cand nu obtin ceea ce isi doresc si vor trebui sa invete cum sa faca fata acestor situatii.
Ca adulti, validarea emotiilor copiilor este cruciala
Acum, cum ii putem invata pe copii sa ramana calmi atunci cand lucrurile nu merg asa, daca noi insine ne enervam cand nu ii putem face sa faca ceea ce vrem?
Controlandu-ne propria furie atunci cand lucrurile devin tensionate, va fi mai usor sa-ti inveti copiii sa faca acelasi lucru.
Iubeste-i cand merita cel mai putin, pentru ca atunci va fi atunci cand au nevoie cel mai mult.
Copii suparati: la ce sa acordati atentie
- Verificati daca dorm bine. Oboseala ii face pe copii mai putin rabdatori si mai usor de iritat.
- Reafirma-i copilului tau conceptul ca furia este normala, ca toti ne enervam uneori si trebuie sa invatam sa gestionam aceste emotii. Face parte din procesul de crestere.
- Anticipeaza: daca, de exemplu, copilul tau are dificultati in a adormi atunci cand este intrebat, convineti asupra unei ore si setati o alarma pentru a-i anunta ca ora de culcare se apropie cu cateva minute inainte de sosirea orei.
- Impartaseste-i copilului tau cateva povesti in care te-ai suparat si spune-i cum ar fi fost mai pozitiva mentinerea controlului.
- Cand copilul tau se enerveaza, ajuta-l sa se calmeze si apoi vorbeste cu el despre ce sa intamplat.
- Nu pierde controlul asupra propriei furii in prezenta copilului tau. Modelarea este un mod de a preda si, ca parinti, avem o influenta foarte mare asupra lor.
„Du-te in camera ta si gandeste-te la ce ai facut!”
Trimiterea unui copil „sa gandeasca” pentru a corecta acele comportamente pe care adultul doreste sa le corecteze nu are niciun sens. Te simti rusinat sau furios. „A-i face sa gandeasca” nu functioneaza.
Cand, cum si de ce ar trebui sa-ti ceri scuze copilului tau
Ceea ce are nevoie copilul este ca noi sa-l invatam sa se calmeze, sa nu se simta rau cu el insusi. Trimitandu-i pedepsiti, aratam o relatie de superioritate (adult) – inferioritate (copil) care ii infurie, ii distanta, pe langa faptul ca ii face sa se simta abandonati, ceea ce le rupe increderea in noi. Si, daca nu ar fi de ajuns, punem o coaja pentru a le tine departe, ceea ce ne face mai putin empatici.
Nu este vorba de a-i trimite in camera lor sa se gandeasca (chiar crezi ca incep sa se gandeasca?), ci mai degraba de a-i trimite in camera lor pentru a se calma.
Ceea ce ne dorim este ca copiii sa aiba unde sa mearga atunci cand au nevoie sa se linisteasca. Ideea este ca ei aleg daca vor sa mearga si il folosesc ca un loc special pentru a se reconecta cu ei insisi.
Le putem pune la dispozitie o cutie cu nisip, un baton de ploaie, desene de colorat, muzica sau orice au nevoie pentru a reveni la starea lor de calm. Ca parinti, trebuie sa le oferim instrumente pentru a-si gestiona emotiile, astfel incat sa isi poata explica furia, in loc sa o arate.
