Multe mame se intreaba ce s-ar face daca n-ar avea alaturi un sot cu care sa imparta grijile cresterii copilului. Parintii unici stiu ce se intampla atunci: timpul devine mai pretios.

Inevitabil apare sentimentul de vinovatie. Daca ai serviciu, te straduiesti sa fi si cea mai buna mama din lume, si cea mai eficienta femeie de afaceri. Iti faci probleme ca nu stai suficient de mult timp cu copilul, te intrebi daca il supraveghezi indeajuns si te crispezi gandindu-te ca altii ti-l cresc de fapt, asta in cazul in care iti permiti o bona.

O mama divortata se simte, probabil, de doua ori vinovata, caci si-a lipsit copilul de celalalt parinte. Dupa o zi grea, in care ai incercat singura sa duci la capat o treaba pe care si doi oameni o considera epuizanta, iti este aproape tot atat de mila de copil cat iti este de tine. Ai nevoie de ajutor. Rezista impulsului de a-ti razgaia copilul pentru ca te simti vinovata.

Ce sa faci:

Nu trebuie sa iti fie mila de copil si sa-l recompensezi excesiv, cumparandu-i mereu ceeea ce isi doreste, supraprotejandu-l si lasandu-l s-o ia razna. Asta ii creeaza un sentiment de autocompatimire si anumite pretentii: „Am voie sa fac ce vreau si obtin tot ce-mi doresc.”

Infrunta realitatea: te afli in situatia asta impreuna cu cel mic. Ar fi bine pentru tine si foarte bine pentru copil, sa-i explici si lui acest lucru, ca sa-si asume la randul lui o parte din responsabilitate. Sigur, e mai usor de zis decat de facut.

Iata cateva sugestii pentru a transforma viata de parinte unic dintr-o povara coplesitoare intr-o experienta pozitiva:

  • Stabileste si mentine anumite activitati de rutina. Aceste activitati sunt eficiente si ii ofera copilului punctele de sprijin de care are nevoie. Nu-i permite nici lui, nici tie sa va abateti de la activitatile si procedurile asupra carora ati convenit numai ca te simti vinovata.
  • Tine regulat consilii de familie pentru a rezolva problemele si a stabili impreuna cu copilul reguli; cultiva-i spiritul de echipa.
  • Arata-i copilului (fara sa faci pe martira) ca muncesti din greu si ca ai nevoie de ajutorul lui. Copiii adora sa fie de folos.
  • Ai grija la semnele care iti arata ca esti pe cale sa clachezi. Ca sa eviti acest lucru, planifica-ti putin timp liber doar pentru tine, oricat de complicat ar fi. Obligatia stresanta de a face totul de una singura te poate determina sa reactionezi exagerat si sa iei hotarari gresite. Asa ca, poti sa-ti inchizi telefonul si spune-i copilului ca ai nevoie de cateva minute doar pentru tine, in afara cazului in care chiar „arde” acasa. Obisnuieste-l ca esti si tu om si ai nevoie de timp doar pentru tine. Nu-l face dependent de tine.
  • Creeaza in jurul vostru un cerc extins format din rude, prieteni, alte mame, orice persoana pe care te poti baza.
  • Daca incepi sa te gandesti la copilul tau ca la o povara, adreseaza-te unui psiholog, consilier.
  • Trebuie sa faci o lista de prioritati. Nu incerca sa fi perfecta si sa faci chiar tot. Concentreaza-te pe ceea ce este cu adevarat important.
  • Ce sa nu faci:
  • Nu incerca sa compesezi timpul pe care nu la-i petrecut cu copilul oferindu-i jucarii si bunatati. Lucrurile materiale nu vor compensa NICIODATA dragostea ta si timpul petrecut impreuna.
  • Nu-l lasa sa incalce rutina familiei. „Vreau sa dorm cu tine…” este greu sa rezisti, dar nu trebuie sa te joace pe degete, folosindu-se de sentimentele tale de culpabilitate.
  • Nu-l compatimi ca nu are „tata”, sau si mai grav sa spui acest lucru de fata cu el. Mila descurajeaza.

Crezi sau nu, familiile cu un singur parinte au sanse sa functioneze mai bine decat cele cu doi. Trebuie doar sa nu te descurajezi si sa nu te simti vinovata. Succes!