Bordeaux – data viitoare nu-mi mai scapi!

In 2006 am participat la un seminar care facea parte din Programul Youth. Era vorba de cateva zile, in care eram cazati intr-un campus de langa Bordeaux, unde faceam tot felul de workshopuri si activitati pe tema seminarului.

Toate bune si frumoase, numai ca in afara de asta, timpul liber era extrem de limitat. Ne-au dus intr-o zi intr-o mini excursie (nu pot sa va spun unde, ca dau de gol urmatorul articol 😉 si in alta zi am fost in Bordeaux pentru a vizita niste centre pentru integrarea emigrantilor (asta era si tema seminarului). Dar inainte de a pleca spre oras, ni s-a dat vestea bomba: dupa vizite, aveti program de voie prin oras 2 ore. Whaaaaat???

Cand ma gandesc la Bordeaux ma oftic. Da rau de tot. De ce? Pai va spun imediat.

In 2006 am participat la un seminar care facea parte din Programul Youth. Era vorba de cateva zile, in care eram cazati intr-un campus de langa Bordeaux, unde faceam tot felul de workshopuri si activitati pe tema seminarului. Toate bune si frumoase, numai ca in afara de asta, timpul liber era extrem de limitat. Ne-au dus intr-o zi intr-o mini excursie (nu pot sa va spun unde, ca dau de gol urmatorul articol 😉 si in alta zi am fost in Bordeaux pentru a vizita niste centre pentru integrarea emigrantilor (asta era si tema seminarului). Dar inainte de a pleca spre oras, ni s-a dat vestea bomba: dupa vizite, aveti program de voie prin oras 2 ore. Whaaaaat???

Am crezut ca era o gluma (foarte proasta dupa parerea mea)… da’ de unde…. Pai, ce sa faci mai degraba in 2 ore? Nu mai spun ca era la inceputul lui decembrie si trebuia sa iau si niste cadouri pentru cei dragi. Pufff… Mission impossible. Cum sa fac sa vad cat mai mult din oras si sa nu ma intorc acasa cu mana goala?

Speedy Gonzalez am fost. Am bagat 500 la ora pe Rue Sainte Catherine, de zici ca eram la maratonul caselor de marcat. Rue de Sainte Catherine este cea mai lunga strada pietonala din Europa, are 1.2 km, si cred ca in alte circumstante, as fi fost in stare sa o parcurg pe toata din usa in usa. Aici gasesti o gramada de magazine mari si mici, de orice fel, si in care gasesti orice vrei, la orice pret. Evident ca umblam ca o bila de Pin ball, ba pe o parte, ba pe alta, ca sa termin repede cu micile cadouri si sa-mi iau si eu ceva amintire. Intre 2 magazine, ma uitam lungindu-mi gatul ca sa vad cat mai e pana la Place de la Comedie, unde se afla Opera din Bordeaux.

Dupa ce am bifat pe lista toate cadourile pe care trebuia sa le cumpar, am zbughit-o spre Place de la Comedie. N-am putut sa ma abtin sa nu imi trag sufletul cateva minute pe scarile Operei, dupa atata alergatura, insa cand sa ma uit la ceas… omg, mai am mai putin de o ora!

M-am ridicat ca arsa si am fugit spre Place des Quinconces, cea mai mare piata din Europa (trebuia s-o vad si pe asta), unde se afla Monumentul Girondins, o imensitate de coloana, de 43 de metri (Crucea eroilor e mic copil) care domina intreaga piata.

Nu pot sa va spun ce soc am avut cand mi-am dat seama ca timpul a cam expirat si trebuia sa iau tramvaiul ca sa ajung la punctul de intalnire. Oricat de mult imi placea tramvaiul ala a lor smecher, m-au urcat in el de parca ma ducea la spanzuratoare. In drum, traseul trecea prin fata Catedralei Saint Andre, cea mai mare biserica din Bordeaux, pe care a trebuit sa ma multumesc sa o vad doar cateva clipe, cu nasul lipit de geam…

Apoi nu mi-a ramas decat sa-mi imaginez cat de frumos ar fi fost daca as fi putut merge in Place de la Bourse, daca as fi putut traversa Pont du Pierre seara, dupa ce se aprind toate luminile, sau cum ar fi fost daca as fi ajuns sa vad Bazilica gotica Saint Michel sau sa fi trecut prin Porte Cailhau, poarta pe care, in trecut, doar marile personalitati o foloseau pentru a intra in oras… Sau mi-a ramas sa ma gandesc cum sa fac sa ma intorc aici cat mai repede si sa fac toate astea..

Atunci am fost foarte suparata ca n-am apucat sa vad mare lucru si ultimele zile in campus au fost de-a dreptul insuportabile. Ma plictisea de-acum orice discutie din seminar, ma lamentam din orice, si nu stiam cum sa fac sa treaca zilele mai repede. Dar m-am mai linistit in ultima zi, cand am facut un joculet de grup, in care fiecare trebuia sa-i faca un portret persoanei din fata sa. A iesit o nebunie curata, am ras pe burta pana ne-au dat lacrimile la ce caricaturi au iesit. Am fost inspirata si am facut o poza portretului meu. Nu-i asa ca sunt sexy?