M-a fascinat de multa vreme spațiul caucazian din motive sa zicem culturale. Imi placeau (pun aici informații de-a valma): arhitectura bisericilor georgiene și armenești, corurile barbatești din Georgia, picturile lui Martiros Sarayan, cateva povești georgiene, faptul ca in Muzeul Colecțiilor de Arta din București foarte multe dintre colecții au aparținut unor familii armenești, niște poze cu patiserii georgiene.

Știam cateva lucruri despre genocidul armean, despre Stalin, știam ca din cate se știe vinul s-a facut pentru prima data in Caucaz, și mai știam cateva chestii. Vroiam sa aflu mai multe. E un motiv suficient sa imi petrec o vacanța acolo? Pentru mine a fost.

De ce aș recomanda altora sa mearga?

Altora care nu au aceiași pitici pe creier ca mine, evident :). Sincer, nu recomand neaparat și tuturor. Nu vorbim de Franța sau Italia sau alte țari de o frumusețe evidenta, curate, civilizate și blindate de monumente. Vorbim de locuri unde frumusețea coexista cu o saracie și un cenușiu care noua, romanilor, ne este foarte cunoscut, vorbim de cam aceleași tipologii umane (pițipoancele, pardon de expresie, arata la fel și la ei și la noi), de cam aceleași trasaturi fizice (excepție facand vestitul nas caucazian 🙂 ), vorbim de țari unde nu veți avea un pre amare șoc cultural. E ca la noi.

Și atunci, de ce? Nu e chiar ca la noi. 🙂 Tbilisi are un farmec aparte, Armenia are peisaje naucitoare, Araratul nu se vede din București, dar se vede de la Erevan. Și, mai presus de toate, sigur ați mai auzit asta dar nu strica sa o repet, cred ca in orice loc de pe lumea e ceva de vazut, din orice calatorie poți invața ceva daca ai mintea deschisa și disponibilitatea de a asculta, a privi, a ințelege.In plus, Caucazul e (inca) ieftin!

Ok, e ieftin, dar cat?

Stați sa-mi verific extrasele.Da. Trei saptamani in Georgia și Armenia m-au costat fabuloasa suma de cam 650 euro. Hai, 700, daca mai includ niște comisioane. Aici includ biletul de avion – 300 euro.In rest, șase zile in Armenia au fost 180 euro, iar restul i-am cheltuit in Georgia.

Hmmm, am avut cazare ieftina, nu? Cam cat costa cazarea acolo?

GeorgiaAm stat la hostel. In ultimul an, in Tbilisi au aparut destul de multe hosteluri, inainte nu prea existau și se pare ca opțiunile de cazare erau limitate. Nu mai e cazul. Hostelurile sunt majoritatea in orașul vechi, și au rating destul de bun pe Hostelworld. Nu sunt rele, dar rating-ul se datoreaza și practicii recepționerilor de a-și cinsti oaspeții cu un pahar de vin georgian, smulgandu-le cu ocazia asta promisiunea unui review bun :). Nu zic ca e o practica rea, dimpotriva :), dar așteptarile trebuie puțin ajustate. O camera la un hostel costa in medie 10-11 euro pe noapte intr-un dorm de 4-6 persoane, la dormitoare mai mari e mai ieftin.Eu am stat la Old Town Hostel și am fost destul de mulțumita, camerele erau curate, spațioase, personalul vorbea ceva engleza, aveau internet gratis prin wi-fi, singura problema era baia (una singura) și bucataria minuscula. In rest… am fost foarte mulțumita.

In Batumi am dormit la Rover Hostel, prețurile cam tot in jurul aceleiași sume se invarteau. Condițiile erau mai puțin bune (era in construcție) dar a fost ok.

La Kazbegi am stat la hotelul din Stepantsminda, unde o camera single costa cam 23 de euro pe noapte. Nu-i rau pentru un hotel de trei stele, nu? O alternativa și mai ieftina ar fi fost cazarea la o familie din sat, mulți localnici ofera homestays, și prețurile sunt cam la jumatate din cat costa hotelul.

ArmeniaIn Armenia am folosit Erevanul ca baza, cu excursii de o zi prin țara. In Erevan am stat la Envoy Hostel, un hostel foarte bun situat in centrul Erevanului, unde locurile in dorm costa tot cam 11-12 euro, iar micul dejun e inclus. Camerele au fost ok, lipsite de ferestre, dar curate, utilate, bucataria era spațioasa și puteai gati in ea, baile suficiente și foarte curate, un common room maricel, internet gratis atat la calculatoare cat și la wi-fi.

Și transportul?

GeorgiaM-am mișcat in principal cu marshrutka. Sistemul e simplu, teoretic marshrutka spre o destinație pleaca din ora in ora (sau din doua in doua ore, depinde de destinație), la ore fixe. Practic, pleaca atunci cand se umplu toate sau majoritatea locurilor. Dar de cele mai multe ori lumea știe ca mașinile pleaca la ora fixa așa ca vine cu 10-15 minute inainte și mașina reușeste sa plece in jurul orei stabilite. Ideea e sa nu luați asta cu orele fixe in sens german.

Biletele se iau ori de la stația de bilete (in puține cazuri) sau direct de la șofer. O cursa Tbilisi – Gori (2 ore) costa cam 2-3 euro, Tbilisi-Mtskheta (o jumatate de ora) costa un euro, Tbilisi- Sighnaghi (doua ore) – tot 2-3 euro, iar Tbilisi – Batumi (6 ore) cam 9 euro.

In Tbilisi sunt mai multe stații de marshrutka, fiecare deservind anumite destinații. Cea mai mare este Didube, unde se poate ajunge cu metroul. Odata ajunși in stație, e foarte greu sa gasiți pe cont propriu marshrutka spre destinația dorita in cazul (puțin probabil, evident 🙂 ) in care nu știți sa citiți alfabetul georgian. Dar intrebați, oamenii sunt tot timpul binevoitori și va ghideaza catre mașina potrivita, in rest… bafta la supraviețuit. 😉

Inca un lucru: in marshrutka de regula nu prea e spațiu de bagaje mari, in marshrutka spre Batumi rucsacul meu a stat langa picioarele șoferului. Lasați-va purcelul acasa.

Din Tbilisi in Erevan am luat tot marshrutka, din stația Ortachalla. Prețul a fost cam 14 euro. De data asta aveau loc pentru bagaje in spate.

Armenia

Cam la fel. Cu deosebirea ca eu n-am luat marshrutka decat in Erevan. Prețul unei curse este fix – 100 drahme și spuneți-i șoferului unde sa opreasca. Evident, șoferii nu știu engleza așa ca va trebui sa va puneți creativitatea la contribuție.

In rest, am fost comoda. 🙂 Hostelul organiza excursii de cate o zi la diferite obiective turistice. Prețurile erau in jurul la 25 euro, in care intrau transportul, ghidajul, masa de pranz gatita in casa la cate o familie dintr-unul din satele din drum, eventuale degustari de vinuri, dar mai ales compania placuta și lecțiile de umor armenesc. 🙂 Care n-are treaba cu Radio Erevan. 

Și mancarea?

Pepeni. La micul dejun, pranz și cina.

Glumesc, desigur. Dar fiecare are propriile obiceiuri alimentare și ce am mancat eu s-ar putea sa nu va placa voua. In Georgia, cumparam multe legume și fructe din piața. Savuroase și deloc scumpe. Și lucruri din supermarketuri. Și patiserii foarte bune.

In Armenia, v-am zis. Oricum, armenii sunt renumiți (!??!) pentru gratare, a nu se rata.

Cu limba a fost ușor?

Sincer, nu. Limba straina cea mai vorbita atat in Georgia, cat și in Armenia este rusa. Luați ceva cursuri de pantomima inainte. Va vor folosi.

Un lucru care complica și mai mult lucrurile, totuși, este ca ambele țari au nu numai propria limba (ceea ce e ok) dar și, colac peste pupaza, fiecare propriul alfabet. Nu, nu-l folosesc pe cel chirilic. Ar fi prea simplu, unde e farmecul unei excursii daca nu te simți analfabet? 🙂

Trebuie viza?

Pentru Georgia nu. Pentru Armenia da, dar se ia la punctul de frontiera (se poate și cand intri overland din Georgia), sau chiar online, o viza electronica.

Și, in final, intrebarea intrebarilor: e periculoooos?

Normal. Se știe ca bijuteria preferata a caucazienilor e kalashnikovul. Pe care nu ezita sa-l foloseasca, mai ales impotriva romanilor. Mare atenție la colțurile de strada, nu se știe niciodata cine te pandește de dupa unul. Eu nici nu știu cum de am reușit sa ma intorc teafara de acolo. Se incumeta cineva?