Marian Nistor:” Traiesc dintr-o pensie amarata”

Milioane de fani si trei milioane de albume vandute, milioane de lei adusi din vanzari de bilete statului pana la Revolutie si un record neegalat in Romania la numar de concerte -peste 10.000 (pana in ’89). Cam asa s-ar caracteriza in cifre realizarile celui mai popular grup din vremea comunismului, Savoy.

La 72 de ani, emblema trupei-etalon a muzicii usoare, Marian Nistor isi duce istoria mai departe, cu demnitate, in ciuda umilintei pe care o ascunde: o pensie de 700 ron, singurul venit al familiei sale. ”Din banutii astia, am facut foamea in ultimii ani pentru a-mi indeplini visul. Am stat luni de zile in studiouri pentru a inregistra integrala Savoy, o colectie de 145 de piese cuprinsa pe 8 albume (foto). Este toata istoria noastra muzicala reorchestrata. In zadar, fara un sponsor n-o putem scoate pe piata”.

Cu o noua infatisare revolutionara, aidoma a lui Che Guevara, Marian Nistor, ”omul-bentita” ne-a povestit cu nostalgie, bucurie si amaraciune momente din viata sa.

Ce mai faceti?

Numai muzica si nevasta. Mi-a lasat Dumnezeu o viata frumoasa. Si o nevasta la fel. Ma simt minunat, mai ales ca sunt mai slab cu 25 kilograme.

Nu va despartiti de bentita nici iarna!

Am incercat insa mi se sperie oamenii ce ma recunosc. Mai ales vecinii, au devenit superstitiosi, daca nu am bentita e lucru rau. Imi sunt dragi, atat de dragi incat deseori adorm cu cate una pe cap.

Pe langa pensie nu aveti si alte venituri?

Mai primesc drepturi de autor o data la circa trei luni. Nu o suma importanta. Avand in vedere ca am lansat circa 1000 de cantece, cate un leu pentru fiecare melodie. Cantari nu prea avem, asta din cauza colegilor din bransa ”binevoitori”. Recunosc, ne mai ajuta oameni de bine, prieteni adevarati, ne sustin activitatile.

Sunteti un om mandru!

Daca o sa fiu vazut vreodata, al un colt de bloc cantand la nai, n-o sa o fac pentru bani, ci de placere. Nu-mi doresc ca statul sa-mi dea ce nu mi se cuvine, ci macar o pensie de merit, o particila la cate milioane am adus.

Ati fost solistul singurei formatii romanesti ce a avut melodii in topuri occidentale, inante de ’89.

Si inca sunt. Melodia ”Domnisoara”, cantata in limba romana, a atins prima pozitie in topul realizat de BBC. A stationat timp de 4 saptamani consecutive. Tot o luna a fost numarul 1 la radioul public din Suedia, iar ”Ciobanasul” a fost piesa imn al UNICEF. Insa niciodata n-am fost lasati sa participam la o ceremonie de decernare. De un premiu luat in Germania Federala am aflat de la Televiziunea Bulgara, Mirabela Dauer ne-a sunat. N-am fost lasati pentru ca a concertat mult in Uniunea Sovietica, zece ani la rand. O singura data am fost cu Angela Similea, cu care am cantat 24 de ani, in Austria. Datorita ei ne-am luat cel mai performant sistem de sunet si instrumente din tara. Doamne, sute de mii de lei a costat.

Cum a aparut Savoy?

Eram singura trupa muncitoreasca la jumatatea anilor 60. Figuram angajati la uzinele ”23 august”, ca jucatori de fotbal sa fim intelesi. Savoy pentru ca repetam la Sala ”Savoy” de la Teatrul de revista ”C. Tanase”. Margareta Paslaru ne-a facut cunoscuti si-i multumim.

La cat de multe spectacole ati avut, faptul ca ati lansat majoritatea solistelor de muzica usoara, ati castigat enorm din ’68 pana in ’89.

Aproape trei sferturi din onorariu se duceau la finantele statului, am muncit corect. Au fost bani multi dar si noi eram multi si aveam cheltuieli, instrumente, tinute de scena, familii. Poate faptul ca am venit din zona muncii ne-a invatat sa fim cumpatati cu banii.

Cu cenzura ati avut probleme?

Au fost cu ochii pe noi, mai ales ca am refuzat politicos sa cantam cantece patriotice. Versurile noastre erau scrise de poeti consacrati, nu prea au avut ce sa ne faca. Singurul compromis, ascundeam crucifixul meu cand mergeam la emisiuni televizate, legam mereu parul cuviincios. Ne-am cerut expres sa shimbam un vers ”Aur prea mult in verghete” – l-am modificat. Ne-au sugerat sa schimbam titul piesei ”Domnisoara” cu ”Anisoara”, insa am refuzat.

La nai mai cantati?

Nu pot sa uit asa ceva, am fost coleg la scoala cu Gheorghe Zamfir si am avut profesori buni. De asemenea, sunt solist, cant la chitara, chitara bass, clape, orga bisericeasca, muzicuta, percutie.

Alaturi de dumneavoastra s-au facut cunoscute mari nume ale ale muzicii usoare. Le puteti recapitula?

Au cantat cu noi mai toate solistele ce au ajuns in frunte. Cu o singura exceptie-Aura Urziceanu, ca nu era in tara.

Cum decurge procesul pe care l-ati intentat impotriva manelistilor care v-au manelizat o linie melodica?

O sa-l castig insa dureaza, procedura e complicata. Nu pot ierta hotii.

C.V. Tudor a marturisit ca a fost mare crai in tinerete. I-ati fost bun prieten de chefuri..

Eu cu Vadim ne-an contopit activitatea doar muzical, politic si in d ale vietii! No Comment, sunt un om insurat.

In ciuda dezamagirilor dvs. in ceea ce priveste respectul si pensia vad ca purtati stema nationala pe frunte. Mandru ca sunteti roman.

Dincolo de privatiuni raman un patriot. Puteam sa-mi fac loc sa plec afara insa mai toate satisfactiile le-am avut aici. Pe cat e de rea, pe atat e de frumoasa viata de roman.

BENTITE

”Povestea bentitelor mele? Multi solisti spun ca mi-au facut cadou prima bentita. Am fost fan Ilie Nastase, prin ’71-’72 mandru de realizarile sale am preluat o parte a imaginii sportivului, la fel de rebela ca a noastra. Am acasa peste 300 de bentite, diferite, daruite de admiratori si cumparate de sotia mea. Am un dulap intreg”.

SOTIA MEA

”Dorina, sotia mea mi-a salvat viata. Am cunoscut-o intr-un moment negru al vietii mele. Eram dezechilibrat, m-a scos dintr-o depresie ce a durat doi ani, timp in care nu am mai cantat, m-am exilat in propria acasa. Am implinit 18 ani de cand suntem impreuna, ne iubim si sunt dator sa-i protejez viata. Alaturi de ea traiesc si cant, suntem nedespartiti si pe scena.

SAVOY componenta

Marian Nistor-voce, chitara, nai

George Mitrea —vocal, percutie

 Ionel Samuila — chitara bass

 Ionel Orban — clape

 Nichi Rotarescu percuție