Acesta este ceva care ma ingrijoreaza sincer. De multe ori am facut greseala sa ma compar cu modelele plus-size si, oricat incerc sa le simt „in echipa mea” ceva ma opreste.
Sa nu intelegem gresit conceptul: a vedea fete de talie plus pe un catwalk, in campanii de moda, parfumerie si chiar ca influenceri de succes mi se pare un avans incredibil . Femeile obisnuiau sa fie constant comparate cu modelele superbe de marimea 32 care nu mancasera solid de zeci de ani. Sunt sigur ca multi dintre noi suntem inca putin socati de tot ce s-a intamplat in ultimii ani.
Personal, sunt foarte incantat sa ma gandesc ca poate fiicele mele vor creste intr-o lume in care exista modele dincolo de marimea 38 . Am facut un pas mare catre diversitate. Da, e in regula, nu neg. DAR, cred ca am trecut de la o comparatie concreta la alta.
Daca esti o femeie mare nu mai esti comparata cu Kendall Jenner, acum esti comparata cu Ashley Graham.
Si ma intreb urmatoarele: ni se implanteaza un model nou, un nou standard de comparatie?
Atat eu, cat si cel mai bun prieten al meu suntem supraponderali si corpurile noastre nu au nimic de-a face cu asta. Cum poate o femeie cu marimea 48 sa aiba aceeasi fata ca o femeie cu marimea 38? De ce modelele plus-size care au un oarecare succes sunt toate la fel?
•Sunt frumoase: au o fata atat de fata… nici macar Miranda Kerr. Si ceea ce ma frapeaza cel mai mult este ca, in ciuda faptului ca este mare, niciunul dintre ei nu are falci sau papos. Haideti, daca le vedeti doar fetele nu trebuie sa le ghiciti marimea pantalonilor – DOMNII, ASTA NU SE INTAMPLA NICIODATA. Ce fac aceste femei? Invartirea cu sprancenele? Nu inteleg!
• Au sani: A vazut cineva un model plus-size cu sani mici? Eu nu! Fiecare dintre ei are sanii foarte grasi si bine plasati. Personal imi place ca sanul mare este vizualizat pentru ca sunt de multi ani cu o cupa E. Dar sa fim realisti: Ori ai o saptamana din viata cu o cupa D, ori nu inteleg, pentru ca un san mare bine asezat in locul lui dureaza FOARTE PUTIN . N-am sa va spun ca nici eu imi calc sanii, dar mi se pare suprarealist „ Sunt grasa, am o cupa D sau E si sfidez gravitatia cu sanii mei mari ” Nu te trage cu mine …
De asemenea, ma ingrijoreaza faptul ca supraponderala este direct legata de un san mare „Este bine sa fii gras, ca ai sanii mari” -SI FEMEILE GRASE FARA SANI?- Au inconvenientul unei burtici si dezavantajul de a nu avea. tate. Cum credem noi ca se simt?
• Au trasaturi bine definite: Acesta este ceva care imi atinge moralitatea. Exista vreun secret despre care nu am aflat? Exista vreo modalitate de a-i spune untului de arahide sa nu stea in michi din spate si sa coboare fundul? VA ROG CINEVA SA CONFIRMA ACEST PENTRU MINE. Modelele plus-size care se balanseaza cel mai mult nu au burta, sunt late in solduri si au sanii mari. Trebuie doar sa o vezi pe Ashley Graham, daca este ca Eva Mendes dupa ce a avut doua excese! Cum este posibil acest lucru? Am nevoie de raspunsuri! Nici eu, nici vreunul dintre prietenii mei nu am descoperit cum sa ma ingrasi doar in sani si fund, daca stii, te rog sa impartasesti aceste informatii sfinte altor oameni.
Fata de inger si niciun semn de supraponderabilitate, pometi si clavicule marcate. Sanii mari si bine asezati, precum si o silueta perfecta cu talie si trunchi inguste dar cu un fund generos. Cate femei grase ai intalnit asa? Se stabileste o imagine a ceea ce ar trebui sa fie o femeie grasa care sa abordeze realitatea larg raspandita de a fi supraponderala? EU NU CRED ACEST LUCRU.
Pe scurt : ma uit la modelele plus-size care teoretic ne reprezinta si vad femei frumoase care, evident, merita sa fie acolo fara indoiala. Dar vad femei care ne impun cumva un alt standard. Un standard de frumusete special si unic pentru femeile grase si asta nu imi place.
Cand vad distributia de modele americane plus-size, ma gandesc mereu la acelasi lucru „ Se pare ca au reunit cei mai mari oameni de afaceri ai lumii si au ales putinele femei grase pe care le-ar lua in considerare ”
Ar fi foarte tare daca am incepe sa ne deschidem mintea mai mult, dar sa o deschidem cu adevarat. Ne-am saturat sa simtim acea presiune, sa ne simtim vinovati pentru ca nu avem o referinta anume sau nu putem fi la inaltimea referintelor.
A lucra in diversitate inseamna a nu avea 5 standarde diferite – A lucra in diversitate inseamna a intelege ca toate corpurile sunt diferite si ca toate sunt la fel de valabile si toate merita acelasi respect.
A lucra impotriva fatphobia nu inseamna stabilirea unui standard pentru grasime, astfel incat acest standard sa fie acceptat si „trece prin cerc” – Lucrul impotriva fatphobia inseamna crearea de noi modele de comportament in societate care ne permit sa intelegem ca a fi gras nu este un motiv de discriminare sau opinie .
