Boala arterelor periferice (menționata si ca “boala arteriala periferica” sau “PAD”) este o afectiune marcata de o ingustare a vaselor de sange din afara inimii. Aceasta ingustare rezulta din acumularea de placi in peretii arterelor care transporta sange la maini și picioare.

Boala arterelor periferice restricționeaza fluxul de sange la nivelul membrelor inferioare, lasandu-le amortite sau provocand dureri. In cazurile severe, lipsa de flux sanguin poate induce cangrena (moartea tesutului).

Persoanele cu boala arterelor periferice au un risc crescut de deces cauzat de atac de cord si accident vascular cerebral.

Ce anume cauzeaza boala arterelor periferice?

Deși cauza exacta a boalei arterelor periferice este necunoscuta, anumiti factori pot creste riscul de dezvoltare. Acestia includ:

–    fumatul

–    nivelul ridicat de colesterol

–    hipertensiunea arteriala

–    nivelurile crescute de zahar in sange, datorate diabetului

Semnele si simptomele bolii arterelor periferice

Cel puțin jumatate din persoanele cu boala arterelor periferice nu prezinta semne sau simptome. Cu toate acestea, in cateva cazuri, boala arterelor periferice poate produce urmatoarele semne și simptome:

–    durere, oboseala sau senzatie de arsura in picioare, gambe și/sau coapse (mai ales in timpul exercitiilor fizice sau atunci cand mergeti pe jos sau urcati scarile)

–    amorțeala in picioare cand va odihniti

–    crampe in picior, fese, coapse si gambe

–    o culoare albastruie sau pala a pielii din zona afectata

–    o temperatura mai scazuta la un picior, in comparatie cu celalalt picior

–    crestere scazuta a unghiilor de la picioare

–    cresterea scazuta a parului de pe picioare

–    disfuncție erectila, mai ales in randul barbaților cu diabet zaharat

Tratamentul pentru boala arterelor periferice

Deoarece boala arterelor periferice este asociata cu o serie de complicatii grave de sanatate (inclusiv boala coronariana si formarea cheagurilor de sange), este important sa solicitati asistența medicala daca aveți oricare dintre simptomele bolii.

Deoarece, in multe cazuri, boala arterelor periferice nu are simptome, trebuie sa mergeti la medicul de familie pentru o consultatie daca: aveți peste 70 de ani, aveti un istoric medical de fumat si/sau diabet zaharat sau daca aveti diabet zaharat și unul sau mai mulți factori de risc pentru ateroscleroza (acumularea de placa in artere).

In tratarea bolii arterelor periferice, medicii au ca scop reducerea simptomele si prevenirea complicatiilor. Acestea pot include urmatoarele modificari in stilul de viața:

–    sa renuntati la fumat

–    sa scadeti tensiunea arteriala

–    sa scadeti colesterolul

–    sa scadeti nivelul de zahar din sange

–    sa faceti exercitii fizice in mod regulat

Chirurgia si anumite medicamente (cum ar fi medicamentele pentru tensiunea arteriala și care subtiaza sangele) pot fi folosite pentru tratarea bolii arterelor periferice.

Remedii pentru boala arterelor periferice

Pana in prezent, doar cateva studii au explorat folosirea medicinei alternative pentru tratarea bolii arterelor periferice. Cu toate acestea, urmatoarele remedii naturale pot fi utile in prevenirea bolii. (Vorbiti cu medicul dumneavoastra de familie inainte de a lua in considerare oricare dintre urmatoarele remedii.)

1) Ginkgo Biloba

Ginkgo biloba (o planta care stimuleaza circulatia) pare a fi mai eficienta decat placebo pentru pacientii cu boala arterelor periferice cu claudicatie intermitenta (disconfort la nivelul picioarelor, care apare din cauza miscarii și dispare dupa odihna), conform unei recenzii sistematice publicata in 2005.

Intr-un studiu clinic din 2008, care a implicat 62 de adulți cu boala arterelor periferice, cercetatorii au descoperit ca tratamentul cu ginkgo biloba a produs o “creștere modesta, dar nesemnificativa” in largirea vaselor de sange.

2) Vitamina D

Deficienta de vitamina D poate crește riscul de a dezvolta boala arterelor periferice, potrivit unui studiu publicat in 2008. Analizand datele a 4839 de adulți, cercetatorii au descoperit ca boala arterelor periferice a fost cu 64% mai frecventa la participantii cu niveluri mai mici de vitamina D, comparativ cu cei care au avut niveluri mai ridicate de vitamina D.